CV / Texte critice

CURRICULUM VITAE

1. Date biografice
1.1. Numele: Kocsis Prenumele: Rudolf
1.2. Anul: 1963, luna: mai, ziua: 29, locul naşterii: oraşul Chişineu-Criş jud. Arad
1.3. Starea civilă: Căsătorit
1.4. Copii: Kocsis Rudolf născut 1988

2. Studii gimnaziale: Arad, Liceul de Muzică şi Arte Plastice 1973 - 1977
Studii liceale: Arad, Liceul Pedagogic profilul Arte Plastice 1977 - 1981
Bacalaureat: Liceul Pedagogic, sesiunea iunie 1981, meseria desenator-decorator

3. Studii universitare: Iaşi, Conservatorul “George Enescu” Facultatea de arte plastice, specializarea sculptură 1984 - 1988, examen de stat, Conservatorul “George Enescu”, 1988.

4. Specialitatea principală: Sculptură - Restaurare - Profesor de desen
5. Doctorat: Pécs(H), Şcoala pt. Masterat şi Doctorat (DLA) a Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii din Pécs, 2002; titlul tezei “Obiectul şi sculptura”, conducător ştinţific – profesor emerit, sculptor István Bencsik; teza publicată sub formă de carte în limba maghiară “Tárgy és szobrászat” la Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2002; Traducerea în limba română “Obiectul şi Sculptura” editată de Fundaţia Triade, Timişoara, 2003; Diploma de Doctor of Liberal Arts echivalată cu DIPLOMA DE DOCTOR ÎN DOMENIUL ARTE VIZUALE, 2003.

6. Funcţii îndeplinite: Membru în consiliul de administraţie al Filialei Arad al U.A.P. din anul 1996; Director programe la Facultatea de Arte Plastice, specializarea sculptură din 1999.

7. Experienţa profesională:
- Artist Plastic - Intreprinderea “Marmura” Simeria 1988 - 1990;
- Profesor de sculptură-desen la Liceul de Artă Sabin Drăgoi Arad 1990 – 1999;
- Activează în regim de plata cu ora la Universitatea de Vest - Facultatea de Arte - secţia sculptură 1996 - 1999;
- Cadru didactic titular la Universitatea de Vest, Facultatea de Arte (sculptură)- lector din 1999, conferenţiar din 2008;
- Atestat restaurare piatră sculptură piatră 2013.

8. Membru al unor organizaţii artistice:
- membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România filiala Arad începând din 1991;
- membru al Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Profesionişti (A.I.A.P - Paris) din 1995;
- membru al Societăţii de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în domeniul Artelor Vizuale VISARTA din 1999;
- membru al Comisiei Naţionale pentru Monumente de For Public în perioada 2013-2014 şi 2014-2015.

9. Expoziţii:

9.1 Expoziţii personale:
1988 Galeriile “Trianon”(U.A.P.) - Iaşi;
1990 Galeria “Arta”(U.A.P.) - Arad;
1991 Symbole Galeria “Ildikó Risse” - Wessling(D);
1993 Galeria “Helios”(U.A.P.) - Timişoara;
1993 Galeria U.A.P. - Oradea;
1994 Galeria de Artă (Muzeul de Artă) - Sf.- Gheorghe;
1995 Centrul Cultural al Republicii Ungare - Bucureşti;
1996 Urme Galeria Naţională “Delta”(U.A.P.) - Arad;
1996 Institutul Slovac - Bucureşti;
1997 Recuperarea Kitschului Galeria “First” - Timişoara;
1999 Muzeul Erkel Ferenc - sala Dürer - Gyula(H);
2001 De Familie – galeria 28 – Timisoarea;
2002 Fragmente Galeria Melnikow – Heidelberg(D);
2004 Obiectul şi sculptura – Galeria fundaţiei Interart Triade, Timişoara;
2004 Întâlniri – Institutul Slovac din Budapesta (H);
2005 Contraste – Muzeul Corvin János, sala Dürer, Gyula (H);
2007 Amprente - Galeria Calina, Timişoara;
2007 Desene, Galeria Jelen, Arad;
2007 Artişti din Arad, Muzeul Municipal Agadir, Maroc;
2009 3xArad, Galeria Pilsen, Pilsen (CZ);
2010 Contacte, Galeria Mezotur, Mezotur (H);
2013 Garderoba bunicului, Galeria Geam MAT Timisoara;
2013 Urme 50, Muzeul de Artă, Arad;
2014 Crossculture, Galeria Tiny Griffon, Nürnberg, Germania;
2016 Vitis, Galeria UAPR, Sibiu.

9.2 Expoziţii de grup şi colective:
1988 - 1989 Salonul judeţean - Galeria U.A.P. - Deva;
1988 Filiala U.A.P. Arad la Zrenjanin(YU);
1989 Expresivitatea lemnului - Galeria U.A.P. - Deva;
1990 – 2003 Salonul anual de iarnă - Galeria Arta,Delta - Arad;
1990 Filiala U.A.P. Arad la Békéscsaba(H);
1993 Expoziţia Fondazione Sinaide Ghi - Roma(I);
1994 Expoziţia 100 X , Galeria U.A.P. - Târgu- Mureş;
1994 Expoziţia “Grup’ 81” Centrul Cultural Român - Viena(A);
1995 “Copacul”,ediţia a III-a Galeria Naţională “Delta” - Arad;
1995 Mărturisiri despre linie, Galeria “Vigadó” - Budapesta(H);
1995 Oriens’ 95, Békéscsaba(H);
1997 Filiala U.A.P. Arad la Kaposvár(H);
1997 Filiala U.A.P. Arad la Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor;
1997 Reşiţa’ 97, Salonul Internaţional de Artă;
1997 Salonul bănăţean Pro Arte - Muzeul de Artă - Timişoara;
1998 Reşiţa’ 98, Salonul Internaţional de Artă,
1998 Filiala U.A.P. Arad la Rimini(I);
1998 Expoziţia asociaţiei artistice central europene “Fényműhely”, Galeria “Pince” - Budapesta(H);
1998 Salonul anual de artă - Arad;
1999 Expoziţia grupului “Zece”, Centrul Cultural Român - Budapesta(H);
1999 Expoziţia cadrelor didactice de la Facultatea de Arte Timişoara la Centrul Cultural Român - Budapesta(H);
2000 Expoziţia filialei U.A.P. Arad, Forum für Kunst – Heidelberg(D);
2001 Itinerance – Espace Belleville- Paris;
2002 Expoziţia Homunculus , Galeria Melnikow - Heidelberg(D);
2003 Expoziţia Madonna, Galeria Melnikow – Heidelberg(D);
2004 Sculptură 40, Galeriile UAP-sala mare – Cluj;
2004, 2005 Expoziţia Arta fără frontiere(Proiect Phare CBC), Galeria de Artă, Orosháza (H);
2006 Scena şi / în Artele Vizuale, Teatrul Naţional Timişoara.
2011 Expozitie colectiva „Albina”, Timisoara,
2011 Salonul Artelor Vizuale Timisoara,.
2012 Salonul anual al filialei UAP, Arad ,
2012 Expozitia de grup „Zilele Banatuluia” a artistilor Maghiari din Timisoara, Galeria Helios, Timisoara.
2012 Expozitie de grup „Intersectii stilistice”, Galeria Mansarda, Timisoara,
2012 Expozitie de grup „Intersectii stilistice”, Una Galerie, Bucuresti,
2013 Expozitie de grup “Identităţi timişorene”, Galeria Helios, Timisoara.

9.3 Expoziţii naţionale:
1988 Bienala de pictură şi sculptură - Dalles - Bucureşti;
1989 Bienala de sculptură mică - Galeria “Arta” - Arad;
1991 Bienala de sculptură mică în bronz - Galeria “Orizont” – Bucureşti;
1991 Medium 2, Sf.-Gheorghe;
1992 Expoziţia Pământul, Muzeul de Artă - Timişoara;
1992 Arta anilor’ 80, Muzeulde Artă - Arad;
1994 Art unlimited s.r.l., Muzeul de Artă - Arad;
1994 Medium 3, Sf.-Gheorghe;
1994 01010101… expoziţie, Muzeul Ţăranului Român - Bucureşti;
1994 Expoziţia Iepurele, Centrul Cultural al Republicii Ungare - Bucureşti;
1995 Salonul Naţional Bienal de Desen, Galeria Naţională “Delta” - Arad;
1996 Salonul Naţional Bienal de Sculptură Mică, Galeria Naţională “Delta” - Arad;
1997 Salonul Naţional Bienal de Desen, Galeria Naţională “Delta” - Arad;
1997 Libertatea de mişcare, Muzeul judeţean - Bistriţa-Năsăud;
1998 Salonul Naţional Bienal de Sculptură Mică, Galeria Naţională “Delta” - Arad;
1998 Om - Man - Ember, Muzeul Judeţean - Bistriţa-Năsăud;
1999 Salonul Naţional Bienal de Desen,Galeria Naţională “Delta” – Arad;
2000 “Ritual pentru setea pământului”, Muzeul Satului – Bucureşti;
2000 Salonul Naţional Bienal de Sculptură Mică, Galeria Naţională “Delta” – Arad;
2001 Salonul National Bienal de Desen, Galeria Nationala “ Delta” – Arad;
2001 Actualitatea paradigmei Brâncuşi, Galeria Fundaţiei Interart Triade,- Timişoara;
2002 Salonul Naţional Bienal de Sculptură, Galeria Naţională “Delta”-Arad ;
2003 Salonul National Bienal de Desen, Galeria Nationala “Delta”- Arad;
2005 Expoziţia bienală XXXIV ALFFÖLDI TÁRLAT, Muzeul Munkácsy Mihály-Békéscsaba(H).
2009, 2011, 2013 Bienala natională de sculptură mică „Vârsta de bronz” Cluj-Napoca.
2013 Expozitia artistilor plastici maghiari din Timisoara, Galeria Facultatii de Desen si Istoria artei, Szeged (H),
2013 Natura statică, Galeriile de artă, Focşani.

9.4 Expoziţii internaţionale:
1991 I- a Bienală Internaţională de Grafică, Győr(H);
1993 I- a Expoziţie Internaţională de Miniatură, Stockholm(S);
1993 A II-a Expoziţie Internaţională de Grafică, Győr(H);
1993 Bienala Internaţională de Sculptură, Toyamura(J);
1994 A III-a Bienală Internaţională Desen de Sculptor, Budapesta(H);
1994 A II-a Expoziţie Internaţională de Miniatură,Stockholm(S);
1995 A XII-a Bienală Internaţională de Sculptură Mică, Murska Sobota(SL);
1996 A XII-a Bienală Internaţională de Desen, Cleveland(GB);
1997 A V-a Trienală a Tinerelor Talente, Charleroi(B);
1998 Trienala Internaţională Mini-Print, Tokio(J);
1998 Expoziţia Internaţională Telefax, Kaposvár(H);
2001 Bienala Internationala de Arta – Sharjah(Emiratele Arabe Unite);
2001 Trienala Internatională de Sculptura Mica – Murska Sobota(SL);
2001 Festivalul International al Artelor Grafice, Cluj-Napoca;
2002, 2005 Trienala Internationala Mini-Print, Tokio(J);
2003 Expoziţia Internaţională de Grafică Mică, Galeria Unu, Facultatea de Arte – Timişoara;
2004 Quadrienala Internaţională de sculptură, European Space-Riga (LE);
2005 Bienala Internaţională de Artă, Arad;
2006 Eastern Neighbors-Romania, Centrul Cultural Babel – Utrecht (NL);
2007 Sculptură contemporană românească – Muzeul Ianchelevici, La Vallonie (B);
2007, 2009, 2011 Bienala Internaţională de artă Meeting Point, Arad;
2013 Sculptură contemporană din Timişoara, Atelier Grognard, Rueil – Malmaison (F),
2014 In memoriam Ovidiu Maitec, ICR Szeged-Budapesta,(H).

9.5 Lucrări de artă monumentală:
1992 “Pieta”, piatră – biserica catolică Ţipar (jud. Arad);
1996 “Semn”, piatră – parcul spitalului Clujeana, Cluj-Napoca;
1996 “Legendă”, piatră – parcul primăriei, Zalkod – Ungaria;
2000 “Semn”, marmură – Hotelul balnear “Diamant”, Dudince – Slovacia;
2001 - Moise Nicoară, bust bronz – Liceul “Moise Nicoară” – Arad;
2002 - Sfântul Ladislau, bust piatră artificială – Primăria Zalkod (H);
2002 - Csiky Gergely, bust piatră artificială – Grupul şcolar “Csiky Gergely” – Arad;
2003 “200 ani de la aşezarea slovacilor la Nădlac”, relief bronz–faţada bisericii evanghelice Nădlac;
2004 Reconstrucţia şi restaurarea postamentului de granit a Statuii Libertăţii din Parcul Reconcilierii, Arad;
2005 “Semn pentru Triade”, marmură – parcul de sculptură Pepiniera Triade, Timişoara.
2007 Reconstrucţia şi restaurarea monumentului Sf. Treime din Arad (centru);
2008 – Fabian Gabor, bust bronz h=90cm, postament andezit roşcat h=180cm, biserica reformată Arad (centru);
2009 – Sf. Ghizela, bust bronz h=80cm, postament andezit roşcat h=160cm, biserica catolică Arad-Gai;
2009 – Aurel Cosma, bust bronz h=80 cm, postament granit h=160 cm, parcul central Timişoara;
2009 – Mihai Godo, bust bronz h=100cm, postament andezit roşcat h=160cm, biserica catolică Dorobanţi, jud. Arad,
2010 – Pieta, compoziţie piatră, h=210 cm, Schwartzentonhausen, Germania,
2012 – “200 ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii evanghelice din Nădlac”, compoziţie nonfigurativă bronz, h=100cm, postament andezit roşcat h=160cm, Nădlac, jud. Arad,
2012 – Salacz Gyula, bust bronz h=90cm, postament andezit roşcat h=170cm, Arad;
2013 - Metamorfoză, compoziţie figurativă bronz h = 230 cm, postament andezit roşcat h=50 cm, Remetea, jud. Harghita.

10. Cataloage,cărţi, articole publicate :
1997 Catalogul Kocsis Rudolf: Urme (sculptură,obiecte), Idea Print, Cluj-Napoca;
1998 Ilustrarea volumului de poezie bilingv român - slovac Sunt pata de sânge - Som krvavá Škvrna de Nichita Stănescu, Editura Societăţii Culturale şi Ştiinţifice “Ivan Krasko”, Nădlac;
1999 Catalogul Rudolf Kocsis: Fragmente (sculptură), Idea Design & Print, Cluj-Napoca;
2002 Kocsis Rudolf: Tárgy és szobrászat (Obiectul şi Sculptura – teză de doctorat), Editura Idea Design& Print, Cluj-Napoca;
2003 Rudolf Kocsis: Obiectul şi Sculptura (Traducere din limba maghiară), editată de Fundaţia Triade, Timişoara;
2003 Publică articolul Kocsis Rudolf: A tárgy megjelenése a 20. század avantgárde művészetében (Apariţia obiectului în arta avantgardistă a secolului al XX-lea ) în revista de ştiinţe sociale şi cultură Zempléni Múzsa (H), pagina 5-15, aug.
2004 Publică articolul –Kocsis Rudolf: A kortárs bánáti képzőművészet európai jellege (Aspectul european al artei contemporane din Banat) în almanahul de Orosháza A Jelen (H), pagina 150-153.
2006 Kocsis, Rudolf, Contrasts (sculptură); Colta, Onisim – A way to center (pictură, obiecte), Editura Fundaţiei Interart Triade Timişoara,ISBN-10:973-87893-6-2;ISBN-13:978-973-87893-6-4, catalog;
2007 Kocsis, Rudolf – SCULPTURA între concept şi operă, Editura Fundaţiei Interart Triade; Editura Brumar, Timişoara, ISBN 978-973-88213-1-6; ISBN 978-973-602-256-2.
2007 Kocsis, Rudolf, Amprente (sculptură, desen), Galeria Calina-Timişoara, catalog;
2012 Kocsis, Rudolf, - Stilistica în sculptura mică , Editura Brumar, Timişoara, ISBN 978-973- 602-789-5.

11. Participări la tabere, simpozioane de artă:

11.1 În ţară:
1985 Practica studenţească(lemn - piatră),Scânteia jud. Iaşi;
1985 Tabără naţională studenţească(lemn),Gurghiu jud. Mureş;
1986 Practica studenţească(lemn), Dumbrava jud. Iaşi;
1986 Tabără naţională studenţească(lemn), Tuşnad-Băi jud. Harghita;
1987 Practica studenţească(lemn),Cotnari jud.Iaşi;
1987 Tabără naţională studenţească(lemn), Slănic-Moldova jud. Bacău;
1996 Tabăra Internaţională de sculptură, Samariteanul milostiv-Spitalul Clujeana (piatră) Cluj- Napoca.

11.2 În străinătate:
1996 Tabăra de sculptură Zalkod-i nyár (piatră), Zalkod - (H);
1996 Simpozionul Internaţional de sculptură în lemn, Lenti - (H),
2000 Simpozionul Internaţional pentru sculptură “L’art pour l’sante” marmură, Dudince – (Sk),
2002 Tabăra Internaţională de creaţie Selye (H),
2005 Tabăra Internaţională de creaţie Mór (Ungaria),
2006 Tabăra Internaţională de creaţie Békéscsaba (Ungaria),
2010 Simpozionul Internaţional pentru sculptură „Kunst-Natur-Dorfer”, Beratzhausen, Germania,
2011 Simpozionul Internaţional pentru sculptură “L’art pour l’sante IV”, Kalinovo-Ozdin, Slovacia;
2012 Tabăra Internaţională de creaţie Békéscsaba (Ungaria).

12. Organizare de expoziţii:
1995-2005 Membru în comitetul de organizare al bienalelor de sculptură mică şi desen, Arad;
1998–2005 Membru al juriului bienalei de sculpură mică si desen, Arad;
1998 Organizarea expoziţiei filialei U.A.P. Arad la Biserica Santa Maria, Rimini (I);
2000 Coorganizator al expoziţiei filialei U.A.P. Arad la Forum für Kunst - Heidelberg (D);
2003 Organizarea expoziţiei grupării artistice Közelítés din Pécs (H) la Galeria Naţională Delta – Arad;
2004 Organizarea expoziţiei artiştilor din Pécs-Baranya (H) la Galeria Naţională Delta-Arad şi la Galeria Mansarda-Timişoara.

13. Lista premiilor:
1985 - Festivalul artei şi creaţiei studenţeşti Braşov - premiul II. ;
1987 - Festivalul artei şi creaţiei studenţeşti Târgu-Mureş - premiul I. ;
1987 - Tabăra studenţească de creaţie Slănic-Moldova(jud. Bacău) - premiul I;
1999 - Premiul U.A.P. din România pentru sculptură (pentru activitatea artistică din anul 1998); 1999 - Premiul fundaţiei ART din Constanţa pentru sculptură (pentru lucrările expuse la Salonul anual de Artă, Arad 1999);
2000 Premiul U.A.P. filiala Arad pentru sculptură (pentru lucrările expuse la Salonul anual de Artă, Arad 2000).
2005 – Premiul Kós Károly pentru restaurare al Asociaţiei Lajos Kelemen din Cluj,
2005 – Premiul Ministerului Culturii din Ungaria, pentru lucrările prezentate la ezpoziţia XXXIV. ALFÖLDI TÁRLAT – Békéscsaba.
2007 – Premiul de excelenţă la secţiunea Arte vizuale cu prilejul Galei Excelenţei Arădene, adiţia a III-a;
2008 – Premiul pentru restaurare (Sf. Treime Arad), oferit de UAP Arad, Primăria Arad, Consiliul Judeţean Arad.

14. Menţionări în publicaţii de specialitate:
- Revista Arta (text critic Iudit Angel) pagina 30-31, nr. 2 /1991;
- Monografia Culoare şi formă de Horia Medeleanu pagina 131-133, Editura Mirador Arad -1996; - Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani vol. II. de Alexandru Cebuc,Vasile Florea şi Negoiţă Lăptoiu, pagina 101, Editura Arc 2000 Bucureşti - 1998;
- A Képzőművészet Szellemterében de Szilágyi András pagina 145-146 Békéscsaba(H) –1998;
- Új Művészet (H), (Arta nouă) pagina 40 , mai 1999;
- Kortárs magyar művészeti lexikon II (Lexiconul artei contemporane maghiare). pagina 418, Editura Enciklopédia, Budapesta – 2000;
- AradART 2001, pagina 48-50, Editura Mirador, Arad, 2001;
- Dicţionar al artiştilor contemporani din Banat de Ioan Iovan, pagina 119-121, Brumar, Timişoara, 2003;
- Revista Arhitext design, (text critic Raluca Olga Dumitru) pagina 51-53, februarie 2003;
- Tradiţie şi postmodernitate două secole de artă plastică din Banat, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Jud. Timiş, pagina 161, Timişoara, 2003.

Texte critice

Călin Dan
L-am întâlnit pe RK acum 30 de ani, în cadrul unui proiect curatorial pe care îl conduceam ca director artistic al centrului Soros pentru Artă Contemporană, Bucureşti. Scopul proiectului era investigarea unor noi metode de interacţiune între artişti şi public, prin stabilirea unor legături cu comunităţi situate în afara circuitelor culturale obişnuite. Rudy m-a luat într-o scurtă călătorie la casa părintească din Ţipar, Arad, în acea zonă de câmpie care leagă vestul României şi estul Ungariei într-un continuum geologic şi cultural. Scopul imediat al deplasării era întâlnirea cu persoanele care furnizau tema intervenţiei sale artistice – trei femei în varstâ care se ocupaseră o vreme cu broderia de păretare. Păretarele au fost un mediu de expresie vizuală extrem de popular în clasa muncitoare ruralî şi urbană din secolul 19. Iconografia lor consta din cupluri îmbrăţişate, tinere soţii aşteptându-şi soţul cu masa pusă, turturele îndrăgostite, iepuraşi şi miei zburdând fericiţi – toate insoţite de versuri cu rime naive, propovăduind virtuţile căsniciei şi ale muncii. Păretarele decorau îndeobşte bucătăria, centrul simbolic şi funcţional al gospodăriei, şi rolul lor era predominant mnemonic, de afirmare reiterată a valorilor unei societăţi traditionale.

Rudy a transformat aceste obiecte textile în materialul unor intervenţii artistice motivate deopotrivă de urgenţa emoţională a revizitării propriei copilării şi de necesitatea intelectuală a definirii de sine. Identificarea simultană cu figura tutelară a bunicului şi cu imaginea generică a feminităţii rurale (o strategie de androginizare menită să accentueze autonomia simbolică a demersului său) a fost modalitatea prin care RK s-a poziţionat de la început în contextul temei identitare, atât de sensibilă în zona Europei de centru şi sud-est, mai ales în ţările post-comuniste.

RK aparţine acelui conglomerat cultural pe care îl numim încă Mitteleuropa, nu doar ca artist ci şi ca cetăţean. Ultimul termen e important în cazul său, deoarece raportul dintre urban, rural şi natură este unul dintre elementele cheie ale edificiului Mitteleuropean. Spre deosebire de zonele limitrofe, aici tranziţia de la natură la edificiu este netraumatică, iar diferenţele dintre sat şi oraş sunt mai mult de scară decât de funcţie. Asta se traduce într-o construcţie culturală unde respectul pentru tradiţii şi cultul vieţii confortabile sunt persistente, ca şi un anume cod de maniere în relaţiile inter-umane.

Universul artistic şi personal al lui RK aparţine acestei ambianţe care funcţionează trans-frontalier, într-un soi de federalism al bunului simţ, situat în afara politicului. Şi pentru că am menţionat frontiera –Rudy a fost întotdeauna un navetist între obligaţiile practicii artistice şi cele ale muncii în gospodăria părinţilor, precum şi între atelier şi responsabilităţile pedagogice ale şcolii de arte, investindu-se peste tot cu o concentrare sistematică. Această continuitate între viaţă şi muncş, între formă şi acţiune, între aspectele previzibile şi cele surprinzătoare ale existenţei – e o altă dimensiune a spaţiului mental central European.

Cultul meştesugului, fascinaţia pentru procesele istorice lente rezultând într-o relaţie sofisticată cu lucrul bine făcut, caracterizează modul de operare al lui RK. De la sculptura autonomă la restaurarea de monumente, de la detaliile casei sale construite "la ţară" până la modul de a-şi călăuzi studenţii printre capcanele profesiei, Rudy se mişcă cu firescul apartenenţei, al ancorării într-o tradiţie palpabilă. Această atitudine este auto-reflexivă şi auto-critică, RK readucând constant în discuţie modalităţile prin care valori ale trecutului mai sunt operante – şi în ce măsură – într-un context social-politic schimbat. Acţiunile lui RK sunt întărite de un activism subtil, se bazează pe o pedagogie modestă – a exemplului personal. Sculpturile sale de mici dimensiuni re-amintesc arta religioasă ţărănească, unde marile exemple ale istoriei artei au fost reduse la scara umană. Obiectele "hiper-reale", cu conotaţii pop-art, readuc în atenţie un inventar domestic aparţinând unui alt trecut, mai recent şi incărcat nu doar cu nostalgie, ci şi cu umor.

În sfârşit, vinul. Vinul este un agent important în existenţa familiei lui RK. De la bunicul fermier până la nepotul artist a face vin a avut şi are o dublă semnificaţie – practică şi simbolică. Prin vinicultură natura (solul, clima), universul construit (crama) şi practica socială sunt puse la lucru pentru plăcerea pur hedonistă a schimburilor interumane. Vinul înseamnă deopotrivă acţiune şi contemplare; el se adresează şi gustului şi privirii, fiind catalistul unor ritualuri ale povestirii şi schimbului de idei. Practica artistică şi producerea vinului sunt indici de civilizaţie şi e un semn bun când ele sunt conectate, prin acţiune instituţională dar şi prin iniţiativă individuală. RK a înteles importanţa acestei continuităţi între valorile cotidianului şi perenitatea istorică; o astfel de întelegere este vitală pentru supravieţuirea comunităţii.

Călin Dan

Amsterdam, Septembrie 2013

Text rostit la vernisajul expoziţiei personale URME 50, Muzeul de Artă Arad, 31 05 2013, ora 18.
George Lecca - Un dialog al prieteniei
Aş începe dialogul cu două întâlniri.
Prima, în Bucureştiul anilor ´80. Sculptorul şi prietenul Napo (Napoleon Tiron) îmi propune o plimbare la Hanul cu Tei pentru a vedea expoziţia bursierilor Academiei de Artă. “Să te uiţi cu atenţie la această sculptură şi notează-ţi numele, va ajunge un sculptor mare“, imi şopteşte conspirativ Napo, iar eu, fiind un bun ascultător, l-am notat: Vlad Aurel.
A două întâlnire, la o distanţă nu prea mare de timp, împreună cu Peter (sculptorul Jecza Peter) vizităm galeria de artă din centrul oraşului Arad, în galerie, o expoziţie colectivă a artiştilor din oraşul de pe Mureş. Peter, mai zgârcit de fel în laude, îmi atrage atenţia asupra lucrărilor unui tânăr student al Facultăţii din Iaşi, Rudolf Kocsis şi remarcă talentul, respectiv meşteşugul sculptural. Din nou, notez numele, fiind fascinat de modul de expunere neconvenţional, sculpturile erau expuse, culcat, pe un soclu plat, aproape la nivelul solului, fapt ce obliga la o privire de sus în jos a lucrărilor, dar, şi mai mult, sunt atras de suflul lor arhaic, datorat intervenţiei policrome. Numele notat nu îl dau uitării şi caut cât mai repede o întâlnire cu tânărul sculptor.
Prima întâlnire cu Rudolf este marcată şi de achiziţia lucrării remarcate la expoziţie…
De atunci au trecut anii, au urmat întâlniri repetate, discuţii prelungite, unele până târziu în noapte, proiecte expoziţionale şi editoriale comune, visuri împărtăşite, toate udate din belşug cu vinul lui propriu.
Dialogul început, întrerupt uneori prin multiplele mele deplasări, este reluat de fiecare dată, ca şi cum cenzura timpului n-ar fi avut loc …
Aşadar… un nou pahar un nou proiect şi un…
La multi ani!

George Lecca

Markt Schwaben, septembrie
2013
Alexandra Titu
Sculptor preocupat de poziţia acestui gen/mediu artistic faţă de alte domenii ale exploatării volurnului şi materiei concrete ca realităţi spaţializate, în contextul unei estetici a disoluţiei graniţelor şi identităţilor dintre obiectul artistic şi obiectul uzual, de serie, ce poate fi integrat experienţei estetice doar prin suplimentări de semnificaţie. A dedicate în anii 90 (sec. XX) un ciclu extins de lucrări în lemn, material esenţialmente tradiţional, reprezentării unor obiecte banale, replicând printr-o ironie complexă esteticii duchampiene a deconstrucţiei obiectului estetic prin apelul la ready-made. Cele mai recente lucrări se referă la corpul uman obiectualizat şi reformulat prin reducţii geometrizante şi aluziv simbolice. Elemente citate din repertoriul simbolismului universal¬ - soarele, ochiul - guvernează regimul semnificării, reinstaurând relaţia cu câmpurile conotative dincolo de tensiunile autonomizate ale formalismului purist. Programul său, operând fie cu o figurativitate parodiant-mimetică sau cu reducţionisme simbolic abstractizante, este polemic.

Enciclopedie online “Un secol de sculptură românească” 2013
Irina Cărăbaş
Se pot detecta la R.K. două tipuri de raportare la sculptură, una mai aproape de sensul ei tradiţional - în monumentele de for public - şi alta care angajează obiectualitatea şi ready-made-ul. Acestea se desfăşoară simultan şi sunt uneori confruntate în mod lucid. Cea de-a doua îşi are o primă expresie coerentă în expoziţia Urme din 1997. Ea consta dintr-o colecţie de obiecte personale ale bunicului artistului, uzate de timp şi modelate de corp, transpuse cu acribie în lemn astfel încât diferenţele între materiale, între sculptură şi referent dispăreau. Se problematiza astfel raportul între original şi copie, între artă şi artefact, între artă şi realitate. De asemenea, continua preocupări concretizate în proiecte artistice încă de la începutul anilor 1990 legate de identitate şi atitudinea faţă de trecutul personal. Productia unor false ready-made-uri, executate tot în lemn, care este de altfel materialul preferat al lui R.K., va puncta de atunci traiectoria lui artistică. Este vorba însă şi de o schimbare de strategie căci aceste obiecte sunt construite nu pentru a da iluzia realităţii, ci, dimpotrivă, pentru a decepţiona. Conţin adesea un element care le trădează natura de artefacte artistice (de exemplu, Geantă V, 2004, cu o cataramă de lemn şi cealaltă „reală” de metal). Unele lucrări precum cele din seria Cutiilor au funcţio-nalitatea îngheţată, suspendată sau imposibilă. Altele exclud în totalitate referentul, păstrând însă calităţile obiectuale. Când apare, corpul uman, redus la forma compactă de tors, este tratat similar unui obiect de care este în unele cazuri chiar ataşat. Materialităţii lemnului i se adaugă discret, în producerea şi finisarea obiectelor de toate categoriile, nisipul şi pielea.

Irina Cărăbaş

DICŢIONARUL SCULPTORILOR DIN ROMÂNIA SECOLELE IX-XX, Vol II, Lit. H-Z, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2012 p.77, 78, 79
Ileana Pintilie - Amprente
La o primă privire, plastica lui Rudolf Kocsis poate induce în eroare prin formele alese, bine finisate şi printr-o armonie care guvernează volumele. S-ar părea că artistul se preocupă excesiv de acest model al perfecţiunii, pe care-l aplică aproape invariabil lucrărilor sale din ultima perioadă. Dar pentru cine cunoaşte mai îndeaproape demersul său plastic, este evidentă preocuparea sa de conceptualizare a întregului proces de creaţie. Artistul nu porneşte de la natură pentru a recrea în armonii plăcute vizual, transpuse în diverse materiale, ci se preocupă în primul rând de relaţia obiect – sculptură.

Kocsis este atras de o serie de obiecte reale – piese din garderoba de la ţară ale bunicului său dispărut – care îi apar ca relicve ale unei existenţe apuse, păstrând urmele unei locuiri îndelungate, o amprentă a unei corporalităţi acum absente. Aşa după cum observa artistul, aceste urme ale „atingerii” umane, aflate pe suprafaţa obiectelor, ies în evidenţă ca o „patină”. El expune simultan perechi de obiecte: ghetele din piele ale bunicului, aşezate pe un soclu roşu, au o replică minuţios sculptată în lemn, la fel şi pălăria, vesta, cureaua sau umbrela. Astfel relaţia dintre obiectele reale şi obiectele – sculptură devine mai complexă, punând în evidenţă conceptul său plastic.

În procesul de creaţie, artistul inaugurează un dialog prin alăturarea dintre cele două tipuri de obiecte, stimulându-l pe privitor să analizeze şi să evalueze raportul dintre ele, să perceapă obiectul ready – made şi alături, reprezentarea plastică a obiectului real. El însuşi experimentează expresivitatea acestor obiecte şi a raporturilor schimbătoare, rezultate în urma distrugerii voluntare şi a reintegrării fragmentelor într-o nouă sculptură.

Din acest experiment au luat naştere alte serii de sculpturi, din care au evoluat apoi lucrările purtând titlul generic „Geanta”.

Inspirată din aceleaşi urme şi amprente umane, care dau viaţă şi personalizează obiectele, această serie de lucrări atinge un înalt grad de conceptualizare. Obiectele iau forme regulate, abstracte, ireale, dintr-un exces de realitate şi în care doar câte un mic detaliu le personalizează sau trimite la prezenţa umană, reprezentată concentrat de câte o cataramă reală sau un mâner din piele.

Reveriile plastice ale lui Rudolf Kocsis se îndreaptă şi către formele arhaice, care nu provin din folcror, ci poartă doar patina timpului. Sculpturile lui fac trimitere la arhitecturi vechi, la temple sau alte diferite incinte sacre, a căror funcţionalitate poate fi abia intuită. Aceste sculpturi îmbracă o formă simplă şi monumentală, ce ne apare lustruită parcă de experienţa unei îndelungate folosiri. Sculptorul aparţine unui spaţiu cultural dominat de îndelungata tradiţie a lemnului, material modelator al unor structuri antropologice fundamentale, de care s-a simţit mereu atras. Relaţia dintre sculptură şi o posibilă arhitectură se face, în acest caz, pornind de la dimensiunea umană, aceea a lăcaşului, a a relicvarului sau a sarcofagului, în calitatea lor de elemente primare, fundamentale ale locuirii şi care pot deveni un model exemplar de contemplat. Urmele unor siluete umane, deconstruite sau metamorfozate în „arhitecturi” se păstrează încă în lucrările din seria Fragmente, unde le regăsim ca pe nişte urme goale – lăcaşuri ale corpurilor – devenite armuri, coifuri sau chiar construcţii antropomorfe. Există o asceză a formelor care, pornind de la un model (forma umană), se îndepărtează şi devin mai abstracte, lăsând totuşi să se citească geneza lor.

De la această primă sinteză, sculptorul ajunge treptat la formele monumentale, de posibilă locuire, din seria Contraste, la spaţiul sacru de tipul mausoleului sau a templului. Suprafeţele polisate fin alternează cu altele cioplite sau rugoase, tratate cu nisip; îmbinarea dintre lemn şi bronz sau aplicarea unei patine verzi evocând cocleala sunt tot atâtea detalii care sporesc nuanţele preţioase cu trimiteri la trecut. Aplicaţiile metalice sau de alte materiale (nisip, pigmenţi) joacă rolul patinei sugerând „atingerea” sau „amprenta” umană.

Acestor sculpturi le corespund desene – noutăţi fugare realizate cu baiţ – ale corpurilor segmentate şi surprinse în procesul lor de transformare din corp uman în formă simbolică sau în semn. Metamorfozarea acestor corpuri în construcţii conduce la transformarea unor axe importante în vectori care definesc spaţiul, în intersecţii de axe, într-o incintă (locus) sau chiar într-un habitat.

Deşi lucrează cu dimensiuni relativ reduse, sculpturile lui Rudolf Kocsis conţin în ele monumentalul. Aceste sculpturi par proiecte ale unor grandioase şi misterioase edificii, un fel de machete ale spaţiilor sacre, la temelia cărora stau corpuri umane. De aceea relaţia dintre sculptură şi arhitectură este privilegiată, iar primul element – sculptura – pare a fi doar o etapă în vederea unor realizări ulterioare. Atât sculptura cât şi arhitectura oferă privitorului un spaţiu al locuirii, în care arhitectura are semnificaţia unei „locuiri în interior”, în timp ce sculptura este un spaţiu al „locuirii în afară, în exterior”, definind şi delimitând spaţiul. În ambele se regăsesc măsura umanului, element dând o forţă unificatoare, celor două entităţi exemplare.

Plastica mică a lui Rudolf Kocsis este concepută să redefinească spaţiul uman, în care atât dimensiunile, cât şi căldura materialului – lemnul – par anume alese în acest scop. Sculpturile sale conţin o încurcătură simbolică, un semn vizual cu mesaje culturale transmiţând peste timp forme ce amintesc de arta medievală sau de forme ale artei şi arhitecturii orientale.

Astfel sculptura lui Rudolf Kocsis răspunde unei cerinţe umane justificate prin aspiraţia spre o valoare esenţială, durabilă, care îi conferă autenticitate şi legitimitate, ferind-o de modele frivole derulându-se în succesiunea lor. Prin această direcţie artistul se apropie de exemplul, devenit clasic, al sculpturii lui Ovidiu Maitec care a înglobat în creaţia sa forme culturale; în acelaşi timp îşi păstrează şi curiozitatea şi disponibilitatea pentru cercetare şi pentru experiment în seriile de sculpturi rezervate sculpturii – obiect.

Catalogul expoziţiei personale Amprente, Galeria Calina-Timişoara, 2007.
Judit Angel
Reformularea identităţii culturale în contextul dislocării normelor de viaţă şi a scărilor de valori tradiţionale având ca mediu referenţial satul natal, constituie subtextul unui program artistic elaborat de Rudolf Kocsis încă din 1991. Dacă ciclul „Salvarea kitschului” se raporta în general la normele estetice şi morale ale comunităţii săteşti seria „Urme”dezvoltă această problematică într-o cheie mai personală. Reactualizarea sensurilor obiectelor intime ale bunicului artistului prin reproducerea lor sculpturală constituie un demers conceptual complex, ce serveşte în cele din urmă autodefinirii şi autolocalizării personalităţii creatoare.

URME. Piesele din garderoba bunicului alese ca puncte de repere ale procesului artistic sunt atribute ale identităţii personale, sociale şi culturale. Provenind dintr-un mediu rural multietnicdin vestul României, acestea sunt semnificative pentru un anume stil de viaţă.Conserve ale formelor corpului, prin funcţia lor aceste obiecte comprimă în ele însele un interval de viaţă ce este echivalent cu intervalul utilizării/uzurii lor. Totodată bunicul şi hainele sale sunt exponenţi ai unui timp trecut, în care mai există încă un mod de viaţă structurat stabil, bazat pe respectarea unor norme perpetuate prin tradiţie.În prezent acelaşi mediu rural se prezintă ca o lume destructurată în care tiparele unei noi ordini nu au apărut încă. Rupturii dintre prezentul viu şi trecutul conservat ca memorie, artistul îi contrapune în mod simbolic alternativa continuităţii. Genealogia pe de o parte, tradiţia morală şi artistică pe de altă parte sunt cele două traiectorii pe care procesul artistic se angajează printr-o mişcare intersectivă şi dublu conectivă.

TRANSFER. Reactualizarea sensurilor obiectelor are loc prin efectuarea transferului între diferite contexte: cotidian – artistic, trecut – prezent. Bastonul bunicului este unicul obiect real preluat de către artist şi ca atare funcţionează ca un releu al transformărilor de sens. Intervenţia prin culoare asupra bastonului are un rol quasi tautologic, gestul însăşi se auto-afirmă ca intervenţie în semnificaţia obiectului.Bastonul deschide şi închide în acelaşi timp setul obiectelor reproduse în lemn, ciclu în care contează nu atât produsul final, replica artistică, ci procesul transpunerii, respectiv travaliul artistic. Actul sculpturii în lemn este un proces lent, formativ, structurat, consecvent şi constructiv. Astfel, odată cu materialitatea veşmintelor de odinioară se reproduce şi un anumit tip de comportament, o anumită ţinută etică şi estetică.

SCULPTURA VIE. Gestul îmbrăcării hainelor bunicului de către nepotul artist reprezintă un pandant la cel al transpunerii prin sculptura în lemn. Prin acest gest, obiectele vechi devin mijloace ale identificării cu o lume, un sistem de valori considerate perene. Hainele şi obiectele familiare sunt aceleaşi, conţinutul lor este cel care se schimbă în situaţia articulării de data aceasta dinspre viaţă spre artă. Întregul proces artistic pune în scenă transferul dintre viaţă şi artă în scopul validării unui proiect transestetic.

Text din catalogul trilingv Urme, 1997.
Pavel Şuşară - Recuperarea kitschului
„În ultimii cinci ani, galeriile de artă au trecut print-un proces la o primă vedere imposibil; ele s-au înmulţit împuţându-se ori, altfel spus, creşterea numărului de spaţii care cochetează cu arta nu se regăseşte nicicum în calitatea expoziţiilor, în rigoarea programelor, în profesionalismul judecăţii critice, implicite sau manifeste, care trebuie să preceadă şi să însoţească orice provocare lansată spre public. Din sumedenia de galerii bucureşten, doar câteva au reuşit realmente să se impună şi să impună un mod particular de meditaţie asupra artei româneşti contemporane, să-şi construiască un program şi să promoveze consecvent o anumită idee. Ele sunt, într-o ordine întâmplătoare, Galeria Etaj ¾, Galeria Catacomba, Galeria Galla, cea mai tânără dintre ele, şi Centrul Cultural Maghiar din Bucureşti. Dacă celelalte galerii au fost invocate de mai multe ori, despre Centrul Cultural Maghiar nu am vorbit încă, datorită tocmai locului special şi complex pe care acesta îl ocupă în viaţa artistică bucureşteană, aşteptând un moment pentru a o face în extenso. Deşi fiecare dintre expoziţiile sale de până acum putea oferi acest prilej, privirea în urmă, cu o mare putere de cuprindere, înlesneşte identificarea unui sens, urmărirea unui program, percepţia unui discurs articulat. Şi Centrul Cultural Maghiar, prin activitatea sa expoziţională, care nu este decât un segment al uneia mult mai diversificate, a a acoperit – şi acoperă în continuare – un spaţiu în care viaţa noastră artistică s-a manifestat cu multe sincope, şi anume acela al expresiilor şi al limbajelor alternative, al experimentului şi al gestului neconvenţional. Aici s-au organizat în anii din urmă expoziţii de grup şi personale, au fost expuse lucrări de pictură, sculptură, grafică şi de artă decorativă, s.au consumat acţiuni şi performanţe, s-au amenajat instalaţii şi s-au lansat idei polemice. Artişti români şi maghiari s-au întălnit în expoziţii comune ori s-au succedat în expoziţii personale, dar niciodată Centrul Cultural Maghiar n-a făcut din dialog şi din întâlnire mai mult decât sunt ele de fapt, adică forme fireşti de comunicare, lipsite de orice ostentaţie şi de subterane intenţii propagandistice. Ceea ce s-a observat, cu precădere, au fost autenticitatea participărilor, permanenta stare de interogaţie, absenţa cu desăvârşire a acelui gen de aroganţă care însoţeşte mereu lucrurile definitive. De altfel, un aer sceptic, o ambiguitate lucidă şi poate un tacit sentiment al relativismului s-au desprins mereu din manifestările artistice organizate la (şi de către) Centrul Cultural Maghiar. Toate acestea se pot observa fără efort şi în ultima expoziţie deschisă aici şi care poartă semnătura artistului Rudolf Kocsis. Intitulată Recuperarea kitschului, ea se sprijină explicit pe două dintre formele motorii ale acestuia: kitschul de bâlci, cu peisagistica lui romanţioasă şi pseudometafizică – reprezentând, de obicei, imagini hibernale sau căsuţe pierdute în noapte, cu ferestrele luminate fosforescent -, şi kitschul domestic, imaginea lăcrămoasă ori patetică desemnată şi mai apoi cusută pe acele carpete de pânză care populează holurile, dormitoarele şi bucătăriile. Asupra lor se apelează Rudolf Kocsis cu multă ironie, dar şi cu o neascunsă tandreţe. Însuşundu-şi aceste modele, raportându-se la ele ca la un semipreparat, el le consacră şi le exorcizează în acelaşi timp. Le redimensionează prin propriile lui intervenţii, dar le şi colportează, păstrându-le întregul conţinut sentimental. Gospodina nostalgică, păstorul înconjurat de mioare, scenele de familie, filosofarea în faţa cratiţei şi alte nenumărate subiecte nu-şi pierd nimic din starea lor iniţială, ci, din contra, ea este adusă mai abrupt, până în marginea grotescului chiar, în faţa privitorului. Întinse bine pe şasiuri care dau adâncime pânzei şi creează efecte de ramă, carpetele ies cumva din domestic şi intră în teritoriul unei alte convenţii: al tabloului, al imaginii cu un statut simbolic superior. Culoarea crudă, tuşele voluntare şi grosimea pastei conferă o nouă viaţă fragilelor cusături figurative, iar textele care însoţesc imaginea, dizlocate şi redistribuite prin întinderea carpetei pe şasiu, impun iluzia spontaneităţii, a dinamismului compoziţional, a febrilităţii elaborării. În mod paradoxal, există în aceste imagini o coabitare a falsului cu autenticul, a pervertirii cu inocenţa : stările, trăirile, sentimentele sunt simple mimetisme, biete încropeli romantioase, dar imaginea, construcţia alegorică şi realizarea propriu-zisă au o înduioşătoare autenticitate. Pe care, de altfel, pictorul o exploatează şi chiar o extinde, dublând fiecare lucrare cu portretul fotografic al câte unui personaj feminin care se presupune a fi autoarea carpetei. În rest, multă mobilitate, ironie şi autoironie, slogane plastice şi slogane retorice de tipul: „Spune-mi sufleţel ce te doare, inimioara ta arde după dragoste?” Şi toate acestea sunt mântuite de ridicol prin asumare şi aduse pe nesimţite către o meditaţie artistică de adevăratelea.”

România Literară - Cronica Plastică, 1995