Sculpturile prind contur prin procesul dezmembrării obiectelor reale, care au aparţinut cândva familiei. Fragmentele genţii-masculine şi a poşetei-feminine sunt relaţionate compoziţional cu volumetrii minimaliste, unde structura lemnului şi a nisipului, asociate cu tactilitatea pielii, contrastează şi conlucrează. Părţile ready-made metalice îşi pierd funcţionalitatea prin sculptură, dar conservă cel mai mult contactul cu mâna utilizatorului, devenind astfel importante repere compoziţionale.